miercuri, 26 ianuarie 2011

Corul de cameră Madrigal, dirijor Marin Constantin

Eminescu - Sara pe deal

Asculta mai multe audio diverse

luni, 8 iunie 2009

Euro-ciobanul...

Iaca au trecut alegerile europarlamentare...
Pe lângă prezenţa infimă la urne a populaţiei şi isteria unora care au transformat votarea într-un maraton spre a fi prezenţi cu numele pe cât de multe liste suplimentare, ceea ce mi se pare minunat din toată povestea e alegerea lui Gigi Becali în parlamentul european... şi nu numai.
Românii trebuie sa fie mândrii că au un adevărat reprezentant în lume, ce mai, sinteza a aproape tot ce e românesc, în primul rând...
Pe de altă parte, parlamentarii europeni sunt bucuroşi, vor avea la masa de dimineaţă, fără greş, laptele de oaie PNG-ist şi, cine ştie, poate nu peste multă vreme, cornul din grâul românesc Năstasian.
Peste toate, doresc d-nului Becali ploaie pentru iarba necesară animalelor, d-şoarei cu numele furnizat de Serviciul Înmatriculări Auto ( a se citi EBA) multe succesuri, iar d-nului Vadim o Europă fără maghiari şi mafie. Restul sunt la grămadă, o adevărată grămadă, plătiţi nominal cu 7000 de euro lunar plus... multe plusuri.

duminică, 7 iunie 2009

adevăraţi maeştrii...

adevăraţi maeştrii...

Quantum potes, tantum aude!

Această lume, de început de mileniu III, se prezintă a fi o lume plină de încercări, o lume în care cotidianul este dominat de incertitudine, haos şi frică iar viaţa omului capătă din ce în ce tot mai puţină valoare, atât în proprii ochi cât şi în ai celor din jur. Suntem invadaţi zilnic, prin mijloacele mass-media, de ştiri care prezintă familii destrămate, ajunse la capătul speranţelor din pricina greutăţilor, a grijei zilei de mâine, de oameni care nu mai văd niciun sens în viaţa cea pământească punându-şi capăt zilelor cu nădejdea că, astfel, vor fi absolviţi de orice greutate.
O astfel de decizie, finală, apare în momentele în care omul nu mai vede, umbrit de diavol fiind, niciun sprijin, nici un scop pentru care să lupte. Un asemenea om, deznădăjduit, într-o clipă de disperare, lasă în urma lui o mare durere în sufletele celor apropiaţi, iar el, la rândul lui, agonisindu-şi durerea veşnică făcându-se răspunzător de păcatul de a fi luat ceea ce nu este a lui, lucrul cel mai de preţ din acestă lume, pe care l-a primit în dar prin marea iubire a lui Dumnezeu... viaţa.

Criza ne afectează pe toţi... pe unii însă îi face să capituleze...

Romania intre pudoare si normalitate

Europa multiculturală, fief al comunităţilor sexuale în conformitate cu aşa zisa libertate de exprimare garantată de o democraţie care, cel puţin în România, este doar o iluzie... un deziderat ce stă sub semnul „cândvaului”.

Libertate de exprimare am spus, fiindcă aceasta este invocată de exataziaţii reprezentanţi ai unor asociaţii ce militează, chipurile, pentru promovarea drepturilor omului.

Am asistat nu de mult la marşul comunităţii gay… da, prin multitudinea culorilor au vrut să ne arate nouă, tuturor, cum şi în ce fel se “joacă” ei.

Pe lângă aspectul dizgraţios şi total ridicol aceştia reprezintă un exemplu imoral pentru copiii tuturor, dar mai ales pentru cei mai slabi de înger… părinţii ocupaţi cu treburile zilnice nu au timp să le explice, iar ei, sub influenţa televizorului pot lua această acţiune ca pe ceva ce se poartă, sau mai rău…aşa este normal.

Iar peste toate... să fii discret e aşa greu???

joi, 4 iunie 2009

Spin

Trăim într-o societate spinoasă...
Lumea întreagă e spinoasă...
Oamenii sunt spinoși... sau nu... sunt spini, da, spini foarte ascuțiți, spini pentru cei din jurul lor. Invidia, intoleranța, fățărnicia ne transformă în obiecte tot mai contondente, gata să împungă coasta celui din dreapta... sau din stânga... şi pentru ce... pentru a ajunge în locul din care să poată înţepa nu numai pe cei din jur ci pe toți cei care sunt în raza lui de acţiune.
Așteptăm schimbarea de 20 de ani dar se pare că nu mai apare. Sau apare încet şi cu efecte nocive asupra interiorului personal și asupra comuniunii inter personale.
Suntem singuri, vânați, furați, constrânși de presupusa democrație (a se citi libertate de exprimare)...
Dar totuși cineva ne apără, ne veghează, ne îndrumă.. însă trebuie se ne setăm frecvența cu a Celui ce vrea să ne transmită că, trecând peste aparențe, nu suntem singuri.


...

"Prostul râde de trei ori: o dată când râd ceilalţi, o dată când înţelege gluma şi încă o dată când îşi dă seama că râsese fără să înţeleagă." (Proverb bengalez)